ANIVERSARA
- Ordin MEN
- Cuvant sarbatoresc
- Programul zilei (reportaj)
INTERVIURI
- De vorba cu Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Teofil Paraian
- Codificari
- Interviu cu Ana Blandiana
- Phoenix, intre realitate si legenda
NOTE DE CALATORIE
- Chile - fascinatia constrastelor
DIN SCHIMBURILE INTERSCOLARE
- Un concurs in Israel
- Ques%%%%
CURIOZITATI
- O enciclopedie... Guinness Book of Records
- De la "Muzeul Vinului" la ... "Muzeul Dragostei"
-Cleiul necrutator
- Pana cu sfredel
- Balaurii vegetali
- Minunea Sumatrei
- Fructul Campion
CREATIE
- Soapte in noapte
- Iarna
- Albinele
- Contratimp
- Poezia
- Crepuscul
- Speranta
DRAGOSTE
- Sondaj in liceu
- Visul
- Iubirea: puterea si drepturile la ea
- Noapte buna

Cuvant Sarbatoresc

Înalt Prea Sfintia voastra, stimati invitati, stimati colegi si dragi elevi. Lucian Blaga are trei rânduri ce constituie trei fete ale devenirii noastre. Copilul râde «Iubirea si Întelepciunea mea e Jocul»; Tânarul cânta «Jocul si-ntelepciunea mea-i Iubirea»; Batrânul tace «Iubirea si Jocul meu e-ntelepciunea». Cred ca si pentru liceul ce astazi va fi sarbatorit ar putea fi trei fete care în fiecare perioada a existentei sale s-au împletit: Tinerete, Afirmare, Calitate. Tineretea si-a pastrat-o prin generatiile de elevi care an de an au pasit pragul scolii aducând cu ei Inocenta, si Bucuria copilariei. Afirmarea si-a dovedit-o prin calitatea deosebita a corpului profesoral care a functionat si care este în acesata scoala. Calitatea si-a mentinut-o prin munca depusa de oamenii devotati scolii alaturi de elevi, prin rezultatele deosebite pe care scoala le-a obtinut la diferite competitii si nu în ultimul rând prin formarea ca oameni adevarati a elevilor scolii. În aceasta zi omagiala dorim ca Dumnezeu sa-si pogoare asupra noasta binecuvantarea sa si asa cum pâna acum am avut binecuvântare si de acum îninte sa o avem sa putem duce mai departe spiritul gojdist, sa avem parte de împliniri în munca noastra. Îl rugam pe Înalt Prea Sfiintia Sa sa binecuvânteze scoala si sa sfinteasca placa cu noua denumire a institutiei.

Adrian Nita - Directorul Colegiului National "Emanuil Gojdu"
Cuprins

R: Prea Cuvioase Parinte Arhimandrit, sunt eleva Anca Lucian din clasa a IX-a de la Colegiul National Emanuil Gojdu din Oradea. În numele colegilor mei mai mici sau mai mari vin a va ruga sa ne împartasiti câteva învataturi folositoare noua. Suntem la vârsta întrebarilor, a cautarilor, de aceea stiind ca mereu ati fost între tineri, pe care i-ati îndrumat, sa ne îndrumati si pe noi ! Prea Cuvioase, sa ne îndrumati ca avem nevoie sa stim si noi cum sa-l cautam pe Mântuitorul Hristos !
Parintele: Pe Hristos Îl gasim acolo unde este El, si anume: în Sfânta Evanghelie, cuprinsa în cuvântul sau, în Scrierile Sfintilor Apostoli, cuprinse în Învataturile Sfintilor Apostoli, în Sfanta Scriptura a Noului Testament - sa citim Noul Testament ca sa ne putem întâlni cu Domnul Hristos, asa cum se manifesta El în cuvânt, asa cum este cunoscut de cei care au fost în legatura directa cu El, asa cum Îl prezinta Sfintii Apostoli în Propovaduirea lor. Pe Hristos Îl gasim în : învatatura Bisericii, învatatura Bisericii este neinterpretabila, asa cum este data de Biserica, asa o gasim si asa ne-o însusim. Pe Domnul Hristos Îl gasim împlinind poruncile Lui, învataturile Lui, El este cuprins în poruncile Lui, si cei ce împlinesc poruncile Mântuitorului, aceia se întâlnesc cu Mântuitorul, pentru ca El este ascuns în poruncile Sale.
R: Va multumim, dar am mai dori sa stim daca L-am gasit pe Mântuitorul, cum sa reusim a-L pastra în sufletele noastre, mai ales ca în aceste vremuri sunt atâtea lucruri care ne atrag în alte directii, pe alte carari straine de viata lui Hristos.
Parintele: Întotdeauna au fost si ispite în viata oamenilor; daca ne alegem pe Mântuitorul si sa-L urmam pe El, ispitele celelalte nu mai au putere, iar daca nu suntem hotarâti pentru Domnul Hristos, se întelege ca înbrâncuirea poate fi mare si îndepartarea de Domnul Hristos poate fi sigura.
R: Si am dori ceva: ce sa facem zi de zi, saptamâna de saptamâna, ca viata noastra sa fie pe placul Mântuitorului Hristos.
Parintele: Sa cautam sa stim care este voia Mântuitorului Hristos si s-o împlinim.
R: Prea Cuvioase, va multumim pentru tot ce ne-ati spus, iar no, tinerii de pe meleagurile bihorene, pe care le cercetati cu atâta drag, va dorim sa ramâneti mereu tânar cu sufletul, desi parul va arata ca pe acel pe care l-am stiut noi în copilarie ca fiind Mos Craciun, aducatorul de bucurii. Prea Cuvioase, Sarbatori fericite!
Parintele: Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Despre revista: a fost înfiintata de un profesor de româna si preot greco-catolic, profesorul Cosma..
Sa Fie Tara asa cum o visam !

Date personale: Parintele Arhimandrit Teofil Paraian s-a nascut la data de 3 martie 1929 în localitatea Topârcea - Sibiu.
Face scoala speciala de nevazatori din Cluj dupa care urmeaza liceul Iorga din Timisoara si Facultatea de Teologie la Institutul Teologic de grad universitar Sibiu unde sustine si teza de licenta.
În 1953 a intrat ca vietuitor la Manastirea Brâncoveanu - Fagaras unde este si în prezent.
E bine-cunoscut ca un calugar al bucuriei, al pacii si al luminei celei de sus. Este un suflet nepretuit, un calugar silitor care mereu se realizeaza si sporeste în faptele cele bune.

Reporter Anca Lucian IX B
Cuprins

Codificari

Adrian Gheara (XIIA) este doar unul dintre elevii talentati din colegiul nostru. Multiplu premiat la concursurile nationale de informatica. Adi a fost de curând premiat de o revista australiana de tehnica informatica. Acest premiu este afirmarea tânarului gojdist în lume, numele sau devenind cunoscut tuturor celor interesati de codificarea datelor. L-am rugat sa îmi acorde 15 minute pentru un interviu, interviu ce este prezentat mai jos.

A.T: Adi, spune-mi, te rog, câte ceva despre programul tau. Cum functioneaza si ce utilitate are?
Adi: Astazi, în era informatiei, codificarea (cryptarea) datelor devine tot mai necesara. Dar nu este suficient. Daca cineva vede un mesaj codat - care nu are nici un sens, îsi da seama ca e vorba de informatie codificata si va încerca sa sparga metoda de cryptare. Dar daca s-ar putea ascunde mesajul?… Programul meu crypteaza si apoi ascunde un mesaj într-o imagine (format JPEG). Imaginile trec neobservate prin Internet (publicate pe pagini web sau atasate la un email). Aceasta metoda (steganografie) nu este infailibila, dar mareste considerabil munca oricarui spargator de coduri experimentat, care trebuie mai intâi sa gaseasca imaginea corecta, sa extraga informatia din ea, si abia apoi munca imensa de spargere a codului. Metoda de ascundere (steganografia) nu este originala; Originala este însa ideea ascunderii într-un format foarte raspândit prin Internet - JPEG.

A.T: Care a fost calificativul dat programului tau? Cine l-a premiat?
Adi: Programul a câstigat calificativul "Highly Commended" acordat de Australian PC Magazine - cea mai mare publicatie de IT (Information Technology) din Australia, într-un articol despre programe de cryptografie (Martie 2000). Timp de 17 ani revista (ce apare lunar si include un dublu CD) acorda astfel de premii programelor originale sau foarte puternice, iar cititorii (posibili cumparatori) pun mare pret pe aceste articole.

A.T: Cum ai reactionat când ai aflat despre premiu?
Adi: Vestea despre premiu m-a surprins si pe mine, întrucât n-am aflat ca programul meu a intrat în atentia unor specialisti decât dupa email-ul oficial al editorului revistei, care ma anunta în aceasta privinta.

Interviu realizat de Alexandra Tomescu - IX B
Cuprins

Suntem pe coridoarele unui liceu oradean, si alergam sa ne întalnim cu poeta Ana Blandiana. Este ocupata, are multe întalniri programate pentru toata ziua, dar suporta cu un zâmbet serafic asaltul întrebarilor noastre.
A.B.: Cel mai important lucru este faptul ca mama mea este aici. Asta ma face sa vin tot timpul cât de des si cât de mult pot.
R: Din poeziile dvs. razbate o puternica tenta de melancolie. Va aduceti aminte totusi de un moment din liceu în care sa fi facut o farsa vreunui profesor sau sa fi participat la una?
A.B.: Sigur, a existat un moment care era cât pe-aici sa fie chiar dramatic. Eram în clasa a VIII-a C si aveam în clasa un dulap foarte mare. Si, în general, exista un obicei printre colegii nostri ca, atunci când cineva nu stia la o anumita materie sa chiuleasca la ora respectiva; deci venea la scoala dar lipsea numai la fizica, sa zicem, sau la matematica. Parca va zice ceva, nu? Dar mereu era scandal, mereu erau gasiti ascunsi pe coridoare...si atunci mi-a venit o idee foarte inovatoare: am propus ca, cei ce chiulesc, în loc sa stea în frig si sa-i mai si vada profesorii sa amenajam dulapul, care era într-adevar foarte încapator, cu niste pernite si cine nu vrea sa stea la ore sa stea în dulap. Si chestia asta a functionat pe parcursul a mai multor luni si în cele din urma s-a descoperit si a fost un scandal absolut imens si cu anchete. Pâna la urma s-a aflat ca a fost ideea mea si, ma rog, în cele din urma m-au iertat pentru ca învatam bine, dar au fost parintii la scoala, si certati, si ei m-au certat pe mine...de unde rezulta ca prea multa inovatie strica.
R: Nasterea unei poezii este un proces de creatie miraculos. Dvs. cum creati, cât timp lucrati pentru o poezie, care sunt secretele procesului de creatie.
A.B.: Asta nu se poate spune niciodata. Tot ce pot sa va spun este ca este o mare deosebire între scrierea de versuri si facerea unui volum de versuri. În timp ce versurile se scriu oriunde si în orice timp si în orice loc, pe sub banca, în avion...un volum de versuri presupune o anumita perioada de liniste în care sa construiesti o carte.
R: Care este parerea dvs. despre literatura din zilele noastre. Ce parere aveti despre tinerii care compun versuri acum în România, în competitie cu calculatorul, internetul, televizorul.
A.B.: Vreau sa spun ceva. Eu n-am aceasta spaima de calculator. Ma rog, televizorul este putin altceva pentru ca acolo nu tehnica ci prostia încorporata în tehnica e periculoasa, dar în ceea ce priveste trecerea de la carte la computer, nu mi se pare grav, pentru ca o carte nu este din hârtia din care este facuta, ci ideile din care a fost facuta, iar ele pot sa existe pe computer, pe internet în aceeasi masura. Este adevarat ca eu si generatia mea, din punctul de vedere al generatiei mele, speram ca vor exista si-n continuare oameni care vor iubi si cartea din hârtie. Este foarte greu sa-mi imaginez cum poti sa traiesti fara sa ai o carte pe care s-o arunci atunci când te enervezi, sa plângi pe ea, sa o iubesti...Nu prea îmi închipui cum poti face cu computerul acelasi lucru. Dar oricum ceea ce conteaza este continutul cartii.
R: Tinerii care au înclinatii catre literatura, ce ar trebui sa faca în afara de a publica în revista scolii?
A.B.: Publicatul este ultimul lucru pe care trebuie sa-l faca. În afara de a citi, adica principalul e sa citeasca cât mai mult, si câti mai multi contemporani si a descoperi, pentru ca asta nu se descopera în scoli, numai singur poti sa descoperi nivelul pâna la care a ajuns literatura. Asta nu înseamna ca cei de acum sunt mai buni decât cei din antichitate, dar, stilistic, fiecare epoca se diferentiaza.
R: Daca ar trebui ca fiecare popor sa trimita un mesaj care sa-l defineasca, unei civilizatii extraterestre, desigur ca noi ne-am opri la versurile lui Eminescu. Ati putea alege o poezie sau câteva versuri.
A.B.: Se spune ca cea mai frumoasa poezie eminesciana este „Oda în metru antic". Sunt de neuitat versurile:

„De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai reînviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix? "

Malina Filimon, Alina Manolescu IX B
Cuprins

Phoenix, între realitate si legenda

Dupa doi ani de la ultimul concert, Phoenix revine la Oradea în cadrul Toamnei Oradene. Concertul a avut loc la Discoteca No Problem, iar încasarile de mai bine de 21 milioane de lei au fost donate Spitalului de Copii Oradea.

Spectatorii de toate vârstele, veniti în numar mare, au avut ocazia sa-si asculte idolii, pe Nicu Covaci ( ghitara si voce), Ovidiu Lipan, alias "Tandarica", (baterie), Iosif Kappl (ghitara bas), Many Newman (vioara si fluier), alaturi de care a fost în prima parte a spectacolului si Marius Oprean (voce). Piesele prezentate au fost iubite si gustate de publicul tânar care a cântat alaturi de ei Strunga, Nunta, Mica Tiganiada, Andri Popa, Muguri de fluier, si câteva piese de pe albumul Cantafabule. Spectacolul a culminat cu Balada lui Negru-Voda în care virtuozitatea violonistului a electrizat publicul. Show-ul lui Tandarica a fost de asemenea apreciat la maximum, stropii de sudoare de pe fata reflectându-i întrutotul daruirea de sine si talentul. Într-o interpretare personala am putut asculta Balada lui Ciprian Porumbescu interpretata la ghitara de Nicu Covaci.
Andrei: Când si unde a început "fenomenul", daca putem sa-i spunem asa, Phoenix?
Nicu Covaci: Orasul nostru este Timisoara. Începuturile au fost undeva prin anii 60, când am început sub numele de "Sfintii", interpretat ca având conotatii religioase si pe care a trebuit sa-l schimbam.
A.: Plecarea din tara a schimabat cu ceva simtirea si sentimentele românesti?
N.C.: Nu, în nici un caz, însa în contextul de atunci noi nu mai puteam ramâne. Când am plecat am sperat ca cei ce simteau la fel ca noi sa ne urmeze. De aceea am scris si piesa Whould you follow me some...day? (Ma veti urma într-o zi?).Nu se mai pune problema astfel, m-am întors, ne-am întors cu totii pentru ca aici este locul nostru.
A.: Realitatea româneasca s-a schimabat. Cum apreciati aceasta evolutie?
N.C.: Da, exista o evolutie însa nu sunt cu nimic multumit de ceea ce se întâmpla în România. Poate ca pentru cei care, pe vremea noastra erau niste tineri ambitiosi si cu perspective îndragite de regimul de atunci, au devenit niste politicieni daca nu incapabili, cel putin dezinteresati, care se agata de functii si de bani, împiedicând progresul unei tari.
A.: Phoenix, însa eu cât este realitate si cât este fictiune?
N.C.: Totul este realitate, însa a ramas mult de scris, în primul rând despre ce s-a întamplat cu noi în strainatate. În momentul de fata lucrez la volumul al II-lea însa nu pot sa promit nimic pentru ca nu prea am timp de scris...
A.: Nicu Covaci din acea vreme s-a schimbat sau a ramas acelasi?
N.C.: Eu sper ca m-am schimbat, ca muzica mea si a Phoenix-ului a evoluat.
A.: Cum a fost turneul cu albumul Cantafabule?
N.C.: A fost un turneu monstru, sase orase unde ne-am încapatânat sa cântam în aer liber, ca asa suntem noi caposi. De asta suntem si un pic ragusiti. A fost extraordinar din punctul nostru de vedere, a fost un show cu lumini, proiectii, trupe de balet, însa am lucrat cu adevarati profesionisti, cu aparatura moderna. A fost si foarte multa munca, în total erau câteva camioane cu echipamente, îti dai seama ce pregatire si ce organizare trebuie. Ne bucuram ca am reusit sa umplem stadioanele.
A.: De ce nu s-a putut realiza un asemenea concert la Oradea? De vina a fost organizarea?
N.C.: Normal ca din cauza organizarii. Prima oara a fost vorba de Sala Sporturilor, apoi de Teatrul de Stat si am ajuns sa cântam în clubul acesta, unde sonorizarea lasa de dorit si nu a putut intra prea multa lume. Ne bucuram ca am putut ajuta Spitalul de Copii, dar noi am vrea sa fie un concert serios, pe stadion, sau la Sala Sporturilor.
A.: Ce ar trebui sa facem noi tineretul pentru asta?
N.C.: Bai copii! Eu nu pot sa vin sa cânt la coltul strazii ca noi suntem Phoenix-ul!
Trebuie sa ne cheme si pe noi cineva, sa se ocupe de organizarea concertului. Voi nu sunteti constienti de libertatea pe care v-ati câstigat-o! Voi trebuie sa faceti presiuni! Mergeti la primar si strigati ca vreti Phoenix si daca nu va asculta spargeti geamurile, asta înseamna democratia, nu un parlament care doarme.
A.: Credeti ca noi, generatia care se formeaza acum, putem schimba ceva?
N.C.: Nu numai ca cred, sunt convins ca doar voi mai puteti schimba ceva, nimeni altcineva. Eu am mare încredere în voi pentru ca cei care conduc tara sunt total dezinteresati.
A.: Apropo de tineret, credeti ca generatia de acum simte Phoenix-ul ca "batrânii" care v-au iubit si va mai iubesc înca?
N.C.: Asta ar trebui sa-mi spui tu. Dar bineînteles ca cred. Tu nu vezi ca sala e plina de oameni care nici nu erau pe lume pe vremea când noi am fugit în Occident? Si sunt mai multi decât ceilalti.
A.: Ce parere aveti despre formatiile care s-au inspirat din repertoriul vostru K1, Pasarea Colibri?
N.C.:Despre K1 ce sa zic, ma bucur ca am ajuns folclor. Pasarea Colibri ne-a preluat melodiile pentru ca am avut succes. Ei însa cânta folk. Mircea Baniciu nu mai tine pasul, nu mai face fata unui concert rock. E bun sa cânte de trei ori pe noapte în trei cluburi diferite însa nu mai mult. Nu cred ca o sa mai colaboram cu el.
A.: Cum stati cu albumul pe care l-ati promis pentru aceasta toamna?
N.C.: E în stadiu de finalizare însa nu pot sa promit nimic.

Multumesc Nicu Covaci si sper sa ne mai vedem în curând în Oradea la un adevarat concert Phoenix!!!
Oradea, 16 octombrie 1998, Discoteca No Problem

Andrei Benghea, Roxana Filip XII -a
Cuprins

Marea majoritate a prietenilor m-au intrebat cum am ajuns chiar în Chile atunci când au auzit de expeditia mea pe teritoriul exotic al statului andin. Am ajuns in Chile cu ocazia celei de-a 19-a Jamboree Cercetaseasca Mondiala, organizata pe teritoriul acestui stat. Dupa o perioada de selectie de aproape un an ( perioada în care am participat la diferite tabere si excursii organizate de cercetasi ) am fost aleasa sa fac parte din cei 8 oameni ( 5 tineri între 14 si 18 ani si trei adulti ) care vor fi reprezentat România la acest eveniment international.
Jamboreea Mondiala este un eveniment care se desfasoara odata la 4 ani sub forma unei tabere de proportii uriase adresata tinerilor între 14 si 18 ani. Pe parcursul a 10 zile, în natura, cele câteva mii de tineri au posibilitatea sa experimenteze câte putin din tot ceea ce presupune cercetasia: pace si interculturalitate, excursii în natura, ecologie, dimensiune sociala. Tineri din spatii geogeafice diferite se întalnesc si participa la programe educative în domenii foarte variate.
Inainte de a pleca în aceasta calatorie m-am informat putin asupra statului Chile în general.
Republica Chile, situata în sus-vestul Americii de Sud are ca vecini la nord: Peru; la est: Bolivia si Argentina; si la sud-vest Oceanul Pacific. Este o tara cu lungimea de 4270 km si latimea medie de 180 km. Suprafata tarii este de 756 626 km2 incluzând insulele: Juan Fernandez, Sala y Gomez , misterioasa Insula a Pastelui ( cu cei peste 300 de giganti din piatra : Moais). Populatia statului este de aproximativ 14 milioane de locuitori, o populatie tânara : 39 % sub 20 de ani. Dovezi ale existentei umane pe teritoriul chilian dateaza de acum 12 000 de ani. Înainte de venirea spaniolilor Imperiul Inca domina populatia din nordul si centrul tarii. Astazi grupul cel mai numeros de inigeni sunt Mapuche ( sau Araucani ), aproximativ 400 000 de oameni car au pastrat limba, traditiile si obiceiurile.Alte minoritati etnice în Chile sunt azi: Aymaraz în nord si Rapa Nui în Insula Pastelui.
Limba oficiala este limba spaniola. Religia predominanta este cea romano-catolica. În aceasta tara a contrastelor doua culturi opuse se completeaza armonios: cultura cosmopolita a populatiei urbane si cultura populara a taranilor care pastreza mostenirea culturilor precolumbiene. Dansul national se numeste ,, queca".
Moneda nationala este 1 peso = 100 centavos.
Ziua nationala: 18 septembrie- în memoria primului guvern autonom instaurat în 1810 (,,Junta de Gobierno" ).
Steagul national chilian este alcatuit din culori traditionale republicane ( rosu, alb, albastru).Albul reprezinta zapada care acopera înaltimile Anzilor, albastrul simbolizeaza cerul chilian iar rosu este simbolul popoarelor indigene. Steaua cu cinci colturi este un simbol preluat de pe steagurile Mapuche.
Un alt simbol national pentru Chile este floarea nationala : Copilhul ( Lapageria rosea ).
Capitala statului este Santiago de Chile.
Orasul Santiago este o adevarata metropola a lumii si concentreaza mai mult de o treime din populatia tarii. Cladirile sunt construite în stil colonial dar cladirile noi, alaturi de zgârie nori se ridica maiestuos completând privelistea.
Orasele importante: Conceptin, Vinã del Mar, Valparaiso, Telcahuano, Antofagasta.
Din cauza întinderii mari pe lungime,în Chile se întâlneste un climat divers. Clima a fost unul din criteriile de împartire a acestei tari pe mai multe regiuni: regiunea nordica cu clima arida (,,Atacama " - cel mai arid desert din lume, care câteodata, atunci când ploua, odata la 50-60 de ani, înfloreste ); regiunea centrala cu clima mediteraneana si regiunea sudica cu clima temperat-oceanica. În general temperaturile sunt moderate de influentele oceanice.
Economia chiliana este puternic orientata pe promovarea investitiei si a exportului. Este o economie în dezvoltare cu rata somajului ( 6 % ,1998 ) în continua scadere, cu inflatie controlata (8,9 %), vorbindu-se frecvent de ,,miracolul chilian ".
Chile are o puternica industrie miniera, cuprul fiind cea mai importanta resursa ( cel mai important producator mondial ). Alte resurse: aur, argint, salpetru de cupru ( primul producator mondial ) si altele.
Mineritul, pescuitul si agricultura ( fructe, legume, vinuri ) sunt principalele ramuri care produc pentru export.
Fructele de mare sunt pentru noi adesea o delicatesa, o mâncare exotica. Ele pot însa constitui ,, materie prima" pentru o masa copioasa.
Stiind toate acestea m-am simtit gata de ,, a-mi lua zborul " spre destinatia mea departata. Primul avion l-am luat de la Bucuresti la Zürich, aici am schimbat avionul cu cel care ne-a dus pâna în Santiago cu escala la Sao Paolo în Brazilia.
Fiecare dintre noi a fost repartizat unei familii de cercetasi care urma sa ne gazduiasca înainte si dupa Jamboree. Ajunsi în Chile în 24 decembrie am avut ocazia sa sarbatorim Craciunul într-un mod inedit, la 40°C.Avea sa fie o experienta de neuitat. În dupa-amiaza Ajunului Craciunului ne-am dus cu ,, familia " la biserica. Toata lumea era lejer îmbracata, în haine de vara. În finalul slujbei s-a jucat scena Nasterii Domnului, actorii fiind îmbracati în costume traditionale chiliene ( lueasos ). Seara a urmat masa de Craciun. De pe masa fiecarei familii chiliene, indiferent de conditia sociala,în seara de Craciun nu lipseste curcanul, gatit în feluri deosebite cu mirodenii si sosuri. Nici bautura traditionala COLAEMONO ( coada de maimuta ) si PISCO nu au lipsit de la masa. La miezul noptii am iesit sa-l cautam pe Mos Craciun. La înapoiere multimea de cadouri de sub bradul împodobit au facut deliciul tuturor.
Înainte de a pleca spre locul de desfasurare al Jamboreei, am avut ocazia sa facem si un tur scurt a orasului Santiago. Sub un soare dogoritor, am vizitat dealul San Cristobal, cel mai înalt punct de belvedere al orasului, important punct de atractie turistica. Decorul este alcatuit din privelistea orasului capitala dar si de o padurice verde, racoritoare care te înconjoara. Cetatea Santa Lucia, fosta fortareata a vechilor spanioli a fost un loc de asemenea interesant de vizitat, încarcat de istorie. Cladirea Guvernului, ultimul punct al traseului am gasit-o din pacate închisa pentru public.
Orasul metropola ni s-a înfatisat într-un soare dogoritor, încarcat cu aer uscat si praf. (în Chile nu mai plouase de un an întreg, cauza: fenomenul El Ninjo)

Cuprins